HAUL- I.Gabriella- MakeUp & More

    Poate multe dintre persoanele care imi urmaresc pagina, nu inteleg rostul postarilor mele referitoare la produsele low-cost promovate. Pe langa produsele misto pe care urmeaza sa vi le prezint in acest articol, ma simt oarecum "obligata" sa dezbat si acest subiect; nu de parca mi-ar fi cerut cineva o explicatie dar datorita respectului pe care il am fata de cititoarele blogului respectiv paginii mele, vreau sa ofer niste explicatii gratuite :) .
Voi incepe asadar cu "justificarea"!
SUBIECTUL 1:
    Ma aflu intr-o colaborare foarte frumoasa si pot spune ca deja am dezvoltat o relatie de prietenie  cu adminii paginii I.Gabriella- MakeUp & More. Este o pagina unde DA! gasiti numai si numai produse low-cost dar acest lucru nu inseamna ca produsele lor sunt de o calitate proasta, produse de doi bani care nu merita nici sa fie tinute in mana.
Am testat pe pielea mea deseori ce inseamna sa platesti brandul si ce inseamna sa platesti calitatea produsului in sine, deasemenea ce inseamna sa cumperi un produs nu prea cunoscut dar care sa te lase cu gura cascata datorita calitatii de care dispune. Faptul ca un brand nu va suna deloc cunoscut, faptul ca vedeti ca are un pret mult prea acceptabil nu trebuie sa fie un motiv de ingrijorare sau blamare.
Am avut si am in continuare ocazia de a folosi produse care m-au incantat de-a dreptul; am testat pana si produse pe care le-am comparat cu alte brand-uri RENUMITE si ce sa vezi??? Produsele low-cost le ajungea linistit din urma la capitolul calitate! Nu vreau si nici nu am de gand sa fac publica o astfel de comparatie fiindca sta departe de mine gandul de a pune in umbra proasta vreun brand, dar credeti-ma pe cuvant: am patit-o !

ChiChat#2- Ghiveci de ganduri, planuri etc..

De ce tocmai ghiveci ? Fiindca am un adevarat ghiveci de idei in cutia craniana, gata-gata sa sara coarda si mi-e frica sa nu le pierd inainte de a le scrie. Fara a fi legate intre ele cu logica/noima, ma simt nevoita asadar sa le numesc ghiveci.
Inainte de a scrie una-alta, va anunt din timp: dati-mi PAUSE daca va plictisesc :)))

No deci, sa-ncep:

ChitChat #1- Ridica-ti fruntea ca nu vezi drumu' ......

    Muza asta mi-a venit fix la birou... muza asta de a "deschide" o noua rubrica pe blog, rubrica "ChitChat" unde am de gand sa scriu toate vrutele si nevrutele in speranta ca se ivesc persoane care ma inteleg si continua dialogul cu mine :)) (nu vreau monolog, vreau dialog, claro???) :P.

Ce-mi veni cu rubrica asta? Pai nu stiu.... fiind o fire asa mai comunicativa, mai "sparta-n gura" ma gandeam ca poate sunteti curioase de ideile mele de om nebun care mereu are cate ceva de obiectat in viata asta. 

Gandurile astea, gandurile astea ne omoara intr-o buna zi; si cand zic "ne omoara" nu ma refer la moartea proprie ci la moartea figurata :P. In ce sens ne omoara? In sensul ca uitam sa traim, uitam sa ne uitam in jurul nostru sa vedem cat de cat si frumosul, mereu vedem doar partea aia goala a paharului (de tuica) nicidecum nu vedem partea plina. 

Daca ceva am invatat in viata asta (nu de parc-as fi o baba care se sprijina de baston si relatez intamplari din ultimii 79 ani...), o pot spune cu mana pe inima ca am invatat sa privesc altfel lucrurile si sa nu cobor prea des in "fantana intunecata" (cum zice si John Gray in cartea "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus"). In cartea respectiva se abordeaza problemele de cuplu, dar fantana aceea intunecata nu ne indeamna sa coboram in ea doar daca traim esecuri in dragoste ci si daca efectiv traim mult prea profund o problema de zi cu zi sau o problema ivita brusc (nu de parca problemele nu ar aparea brusc, ca doar nu le facem programare.. :P).

Fantana intunecata (in definitia mea proprie) e starea aceea de spirit din care nici macaraua nu ne mai scoate. Femeile sunt sensibile, asta tre' sa fie clar... sunt sensibile cand sunt pe ciclu, sunt sensibile cand cineva se uita la ele stramb si trage din nas de parca ar vrea sa isi scuture firicelele de par care ii incalzesc narile, sunt sensibile atunci cand se iveste o problema de orice natura in familiile lor, femeile sunt efectiv o masina de macinat si rezolvat ganduri si probleme.

Nu voi vorbi acum doar de femei, vorbesc si de sexul opus ca doar si asta are figuri in cap deseori.. infine!

Sunt si eu cateodata foarte sensibila, foarte ingandurata, foarte iritata de rautatea unora, foarte irascibila cand cineva imi spune ceva si ma loveste la cordul sensibil, sar ca mustarul si nu gandesc ce scot pe gura; pe scurt: am apucaturi. Incerc sa privesc ori de cate ori pot si partea plina a paharului in care se clatina uneori apa iar alteori abia de am un strop de sorbit din el. Starea asta de spirit e tare ciudata la noi femeile dar ceea ce eu nu pot intelege nici de crap in 4 e ca: de ce unele persoane nu sunt deloc capabile sa se ridice de jos si sa mute foaia mai departe?? Stiu ca-i greu, stiu ca doare, stiu ca nu e usor dar cand avem in spate cel putin o persoana care ne sprijina, de ce nu profitam?? De ce nu incercam sa urcam din fantana aceea? De ce stam acolo imghemuiti asteptand vreo minune? De ce tragem pe toata lumea in fundul fantanii dupa noi cand mult mai bine ar fi sa iesim noi odata la aer si la lumina?

E mai simplu asa nu? Sa dam din suferinta si indispozitia noastra tuturor celor care ne vor binele... e mult mai simplu. Lenea asta e cucoana mare... prea mare. Nu suntem lenesi sa ne gandim la prostii si la necazuri dar suntem lenesi sa ne gandim totusi la binele ala oricat de marunt din viata noastra. Ne e lene sa inspiram adanc, sa luam o gura de aer ca doar exista aparat de oxigen, huh???

Aparatul ala de oxigen sunt persoanele din jurul nostru care mereu stau sa ne asculte noua problemele, off-urile... persoanele alea carora si noi ar mai trebui cateodata sa le oferim atentie, nu doar sa ne plangem, nu doar sa le chemam dupa noi in fundul fantanii, nu doar sa le taiem si lor rasuflarea doar fiindca suntem "handicapati" si nu ne stim ridica putin din mocirla si din prostie sau efectiv nu suntem capabili sa fim mai optimisti. 

Ne plangem cu totii.. ca doar tre' sa ne descarcam sufletul, e un lucru normal sa ne plangem sa spunem cand ceva ne doare, dar sa o facem la nesfarsit, sa fim ofticati si afundati in fundul fantanii la nesfarsit, e normal oare ?? Nu cred...

Poate ar trebui sa ne uitam putin asa inapoi, sa vedem in tot timpul acela in care am fost preocupati de "rahatelul" nostru, peste cate persoane am trecut fara sa observam ca si ele aveau nevoie de noi? 

Sunt de conceptia ca TU ca om tre' sa realizezi ca viata ta e una singura pe care o traiesti asa cum ti-o proiectezi; ai nevoie de sprijin, si e normal asta dar fi si tu un sprijin la randul tau! Nu trage dupa tine ditamai trenu' de oameni, doar fiindca tu nu esti capabil/a sa detii controlul si sa iti ridici fruntea din pamant si din prostie.

Pe scurt: ridica-ti fruntea ca nu vezi drumu' !

Ce parere aveti despre subiectul acesta? 

Astept comentariile voastre, ma puteti si contrazice... :D

p.s: buna rubrica ChitChat? buna de ceva? :))